Trei reguli care contează mai mult decât calendarul
Datele de mai jos sunt repere, nu legi. Anul în care înflorește totul cu zece zile mai devreme le mută pe toate cu zece zile. Ce nu se schimbă niciodată sunt regulile astea trei:
- Nu tăia nimic verde înainte de un îngheț. Rana proaspătă și lăstarul tânăr sunt exact ce distruge gerul. Dacă se anunță sub zero peste câteva zile, amână.
- Gazonul se udă rar și mult, nu des și puțin. Udatul zilnic superficial ține rădăcinile la suprafață, iar la prima săptămână de caniculă gazonul se usucă. Mai bine o dată la trei zile, dar până se udă solul în adâncime.
- Nu tunde mai mult de o treime din firul de iarbă odată. Peste asta, planta intră în stres, se îngălbenește și lasă loc buruienilor.
Iarna: ianuarie și februarie
Ianuarie
- Se scutură zăpada grea de pe tuia, ienupăr și garduri vii de conifere. Sub greutate, ramurile se depărtează definitiv și forma nu se mai reface.
- Se planifică lucrările de primăvară. Cine cere ofertă acum prinde loc în martie și aprilie, lunile pline.
- Nu se calcă pe gazonul înghețat. Firele rupte în stare de îngheț rămân ca urme galbene până în mai.
Februarie
- Tăierile de formare la pomii fructiferi, în primele zile fără îngheț, cât planta e încă în repaus. Măr și păr se pot tăia acum, cireșul și caisul se lasă mai târziu, aproape de pornirea în vegetație, ca rănile să se închidă repede.
- Se taie lăstarii uscați și crengile care se freacă între ele.
- Se curăță și se ascut uneltele. O foarfecă boantă strivește ramura în loc să o taie, iar rana strivită se infectează.
Primăvara: martie, aprilie, mai
Martie
- Se strâng frunzele rămase și crengile căzute peste iarnă. Sub stratul de frunze udă, gazonul se sufocă.
- Prima greblare energică a gazonului, ca să se scoată stratul de resturi uscate de la bază. Fără asta, apa și îngrășământul nu ajung la rădăcină.
- Se face prima fertilizare, cu un îngrășământ bogat în azot, imediat ce iarba începe să se coloreze.
- Se taie ierburile ornamentale și plantele perene la câțiva centimetri de sol, înainte să pornească lăstarii noi.
- Se pornesc sistemele de irigație și se verifică duzele înfundate.
Aprilie
- Cea mai bună lună pentru gazon nou, prin semănare sau prin rulouri. Solul s-a încălzit, dar încă plouă des, deci prinderea e sigură fără udat obsesiv.
- Se plantează arbuști și conifere la ghiveci. Cele cu rădăcina liberă se plantează mai devreme, în martie.
- Prima tunsoare a gazonului, la înălțime mai mare decât de obicei, în jur de 5 cm.
- Se aplică erbicid selectiv, dacă e cazul, pe vreme fără vânt și fără ploaie în următoarele ore.
- Atenție la înghețurile târzii. Până pe la 15 aprilie, orice plantă sensibilă are nevoie de acoperit peste noapte când se anunță sub zero.
Mai
- Se intră în ritmul de întreținere: tuns gazonul la fiecare 10 până la 14 zile.
- Se plantează florile anuale, după ce a trecut riscul de îngheț.
- Se mulcește pe la baza arbuștilor, cu scoarță sau cu compost. Un strat de 5 cm ține umezeala și scade munca de plivit peste vară cu mai mult de jumătate.
- Se fac primele tratamente la trandafiri și la pomi, dacă apar semne de făinare sau de rapăn.
Vara: iunie, iulie, august
Iunie
- Prima tunsoare a gardului viu, după ce a terminat creșterea de primăvară. Se taie ușor sub linia dorită, ca planta să aibă unde crește până la a doua tăiere.
- Se udă rar și mult. Dimineața devreme, nu seara: apa care stă peste noapte pe frunze favorizează ciupercile.
- Se fertilizează gazonul a doua oară, cu un produs cu eliberare lentă.
- Bun moment și pentru curățarea panourilor fotovoltaice, înainte de lunile cu praf uscat și polen.
Iulie
- Se ridică înălțimea de tuns la 6 până la 7 cm. Iarba mai înaltă își umbrește propria rădăcină și rezistă mult mai bine la caniculă.
- Nu se fertilizează cu azot în plină arșiță. Se arde gazonul.
- Se taie florile trecute la trandafiri și la perene, ca planta să refacă boboci.
- Dacă gazonul se îngălbenește la 35 de grade, nu e mort. Intră în repaus și revine la primele ploi. Nu e nevoie de udat de trei ori pe zi.
August
- A doua tunsoare a gardului viu, spre sfârșitul lunii. E ultima din an: după septembrie, lăstarii noi nu mai apucă să se lemnifice până la ger și degeră.
- Se pregătește însămânțatul de toamnă: se scarifică, se nivelează, se aduce pământ unde e nevoie.
- Se planifică plantările de toamnă. Arborii și arbuștii plantați în octombrie prind mai bine decât cei plantați în aprilie, pentru că au toată iarna să facă rădăcină.
Toamna: septembrie, octombrie, noiembrie
Septembrie
- Ultima lună sigură pentru gazon nou. Solul e cald, nopțile sunt răcoroase, buruienile nu mai concurează. Multe firme preferă septembrie în locul lui aprilie, din exact motivele astea.
- Se scarifică gazonul vechi și se supraînsămânțează zonele rare.
- Se fertilizează cu un produs de toamnă, bogat în potasiu, care întărește planta pentru iarnă. Fără azot.
Octombrie
- Se plantează arbori, arbuști și bulbi de primăvară.
- Se strâng frunzele săptămânal. Un covor de frunze ude lăsat două săptămâni pe gazon lasă pete moarte care se refac abia în mai.
- Ultima tunsoare a gazonului, la 4 până la 5 cm. Prea scurt înseamnă rădăcină expusă la ger, prea lung înseamnă iarbă culcată sub zăpadă și mucegai.
- Primul îngheț cade de obicei la mijlocul lunii. Tot ce e sensibil intră la adăpost înainte.
Noiembrie
- Se golesc și se izolează instalațiile de irigație și robinetele de exterior. O țeavă cu apă în ea crapă la primul ger serios.
- Se face ultima strângere de frunze și se protejează trandafirii și plantele sensibile prin mușuroire.
- Se spală fațadele și geamurile cât timp se mai poate lucra, adică peste 3 grade.
Decembrie
- Se taie ramurile rupte de zăpadă sau de vânt, imediat, ca rana să nu se lărgească.
- Se planifică lucrările pentru anul următor. Ofertele pentru amenajări de primăvară se dau din decembrie, iar programul de martie și aprilie se umple primul.
Ce se poate lăsa pe mai târziu și ce nu
Dacă ai un singur weekend liber și trebuie să alegi, ordinea de priorități, din experiență, e asta: strânsul frunzelor toamna, tăierea gardului viu la sfârșitul lui august, fertilizarea de toamnă, tunsul regulat vara. Restul se poate recupera. Un gard viu netăiat două sezoane se golește pe dinăuntru și nu mai poate fi readus la formă decât printr-o tăiere severă, cu doi ani de așteptare după ea.